Odată cu ecranizarea îndrăzneață realizată de către regizorul Buz Luhrman a unuia dintre cele mai cunoscute și apreciate romane din istoria literaturii americane, „The Great Gatsby” scris de F. Scott Fitzgerald îmi pune întrebarea absolut normală: toate ecranizările acestei ere a cinematografiei vor lua calea exagerării intenționate?
Și tind să răspund cu un DA categoric, mai ales gândindu-mă și la recenta producție britanică Anna Karenina realizată de către regizorul Joe Wright, absolut încântătoare din punct de vedere al punerii în scenă, dar ciudată și epatantă pentru un simplu spectator neobișnuit cu acest gen de film și care urmărește să îți destindă mintea 2 ore, cât durează un film în mod normal. Lista poate continua cu musical-ul britanic Les Miserables de Thomas Hooper, trilogia extraordinară The Lord of the Rings a lui Peter Jackson după cartea lui J. R. Tolkien, Cloud Atlas, Harry Potter, Alice in Wonderland al lui Tim Burton și multe altele.
Lăsând la o parte implicațiile la nivel economic de a scoate blockbustere care nu au alt scop decât să aducă recompense financiare uriașe, să promoveze star system-ul început în 1910-1920 (care deși intrase în declin în anii ’60, se pare că este în continuare în ascensiune) și să expună ideea atât de personală a unui regizor, multe ecranizări pot fi văzute ca simple adaptări pentru că suferă atât de multe modificări. Diferențele între cele două genuri sunt destul de mari, chiar dacă DEX-ul nu o recunoaște.
Nu trebuie să se confunde nici o producție bazată pe o idee livrescă (care datorită scenariului poate ajunge să înăbușe de la început așteptările privitorului în căutarea poveștii originale) cu adaptarea, un film făcut după o carte, dar care încorporează în mod natural pentru spectator elementele moderne ale epocii respective și poate exprima ideea esențială a cărții, cu sacrificiul ca personajele să sufere pe alocuri transformări foarte mari față de scriere, unele dintre ele putând să dispară total din film.
Pe de o parte remarc abilitatea producătorilor și regizorilor de a ieși în întâmpinarea nevoii tot mai exacerbate a publicului de rând de a fi șocat și de a dori să urmărească filme realizate după cărți cunoscute, dar care să uimească prin invențiile la nivel tehnic la care a ajuns cinematografia în acest moment.
Iar pe de altă parte recunosc setea celor care citesc o carte lansată recent și dorința de a o vedea pe marile ecrane cât mai rapid.
Iar filmele artistice sunt doar o parte din această industrie colosală pentru că serialele au din ce în ce mai mult o importanță majoră în educarea tinerilor și a modului de a privi filmele. Mă refer aici la The Game of Thrones, toată isteria provocată de serialele cu vampiri (True Blood, Vampire Diaries), seriile scoase de BBC (Sherlock Holmes, filme istorice și fantastice, etc) și în principal participarea unor actori mari, cunoscuți din filmele artistice, care dau substanță și aduc notorietate.
Revenind la filmul de lung metraj, se observă o predilecție a regizorilor excelenți din Marea Britanie spre ecranizări și adaptări pentru cărți scrise de mari autori ai literaturii mondiale, dar în speță europeană și preferința regizorilor americani pentru literatura autohtonă.
Cu ce ne ajută aceste observații? Ne conving să citim cărțile, pe noi, cei care încă nu am făcut-o sau să ne obișnuim cu un adevărat spectacol cinematografic, plin de culoare, imagini plastice și efecte speciale menite să scoată în evidență doar intenția regizorului spre anumite aspecte ale cărții (și poate mai mult decât atât)?
Sunt tentată din ce în ce mai mult să mă îndrept spre ecranizări esențiale pentru un cineast, produse înainte de 2000, chiar cu câteva decenii: Breakfast at Tiffany’s după romanul lui Truman Capote, The Godfather (după cartea lui Mario Puzo), Wuthering Heights din 1939, Casablanca și Gone with the wind.
Inspirația romanelor clasice continuă și în zilele noastre cu opere remarcabile ca Pride and Prejudice (2005), Le pere Goriot (2004), Tom Sawyer (2011), Oliver Twist (2005) dar parcă fără acel parfum de epocă surprins cu atâta migală de către realizatori acum mai bine de jumătate de secol.
Nu neg sub nici o formă explorarea tehnologiei atât de necesară mai ales în filmele inspirate din jocuri video sau bazate pe romane grafice, benzi desenate (editura Marvel Comics) cu super eroi ca Sin City, seria Superman, Batman și Spiderman (cu inteligentele producții ale lui Christopher Nolan, un adevărat vizionar și care se mulează perfect comercialului).
Dar ajungem la eterna întrebare: de ce este totuși mai bună cartea decât filmul? Ce nu reușește să surprindă o întreagă echipă de filmare și o întreagă industrie? Răspunsul este evident și extrem de simplu: imaginația noastră! Fiecare dintre noi își face o anumită impresie despre fiecare personaj și situație, ba chiar ne imaginăm cum am face noi castingul pentru film și rămânem de multe ori dezamăgiți că realizatorii nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor noastre.
Dacă ai înțeles cu adevărat cartea și autorul, iar regizorul la fel, șansele sunt mari să vezi un film de calitate pe care să-l apreciezi indiferent de epoca în care a fost făcut. Și da, înghiți până și artificiile moderne cu care îl împodobește dacă îți păstrează liniile esențiale ale poveștii. Totul se rezumă la modul de expunere al narațiunii, iar publicul poate fi educat să vadă calitate, mai ales când nu îi oferi o alternativă mediocră.
Indiferent că ne uităm la filme americane, asiatice, europene sau capodopere ale cinematografiei românești (Pădurea Spânzuraților, Moromeții, Baltagul, Ciuleandra, Ultima noapte de dragoste, Patul lui Procust, Felix și Otilia, Neamul Șoimăreștilor) ne vom orienta mereu după criteriul de bază: a urmărit regizorul ideile de bază ale cărții?
Pe mine nu m-a convins nici un film să citesc cartea, dar o scriere îți creează o așteptare care se poate hrăni doar cu întruchiparea ei în imagine și sunet. Și pentru asta sunt pregătită să urmăresc multe ecranizări și adaptări, trăind cu speranța că imaginația mea va fi transpusă pe marele ecran mai frumos decât m-aș fi așteptat vreodată!
Iubiți povestea și nu condamnați niciodată nepotrivirea de idei între voi și realizatori, dar remarcați inovația și apreciați frumusețea filmului.
(Articol publicat in revista ALS OB nr 8-2013)
The post Ecranizările cinematografului modern appeared first on Bianca Lucia Rus.
